Ce înseamnă când ți se fură textele?

Scriem statusuri, articole, diverse texte pe internet și facem asta zilnic. Unii dintre noi suntem bloggeri, alții nu, iar alții copiază de pe unde apucă. Văd așa o suficiență la anumite persoane în momentul în care cineva le-a “preluat” textul și azi vreau să îți spun ce înseamnă când ți se fură textele. Poate așa îți revii și-ți vezi lungul nasului.

Cu riscul de a fi catalogată drept răutăcioasă sau hateriță sau oricum altfel, am decis să dezbat acest subiect deoarece observ că unii nu își mai încap în piele de fericire când alții le fură textele, statusurile și/sau articolele.

Hint: Stai liniștit(ă), nu ești o stea în plină ascensiune.

În primul rând, nu este un motiv de bucurie când cineva fură de la tine. Punct.

În al doilea rând, nu te apuci să te lauzi peste tot că cineva ți-a furat 5 cuvinte și 3 semne de punctuație. Am avut zeci de articole furate, cu unii am putut discuta omenește, cu alții nu, iar de fiecare dată când cineva mi-a furat un text și a avut nesimțirea de a și-l asuma, mereu, absolut de fiecare dată am zis că voi scrie ceva și mai bun. Și chiar asta am făcut.

În al treilea rând, poți începe prin a lua legătura cu acea persoană și să faci cum știi tu mai bine să o determini să șteargă ce a copiat (aici este o discuție mai amplă care ar lua prea mult timp și nervi), în loc să te apuci să te crezi buricul pământului, o valoare a poporului, o stea în devenire, când de fapt, tu habar nu ai să scrii corect gramatical, ai trei speriați care intră pe blog-ul tău o dată pe lună și nici atunci nu se sinchisesc să lase un comentariu.

Dacă mă uit mai bine, nici măcar așa-zișii A-listers nu fac treaba asta, dimpotrivă.

opengeek.net

Nu spun că nu scrii ok, nu spun că nu ar trebui să exiști în blogosfera asta, spun doar că te lauzi degeaba și îți spun imediat și de ce.

Oamenii ăștia care fură statusuri de pe facebook și articole întregi de pe diverse blog-uri, nu fură pentru că au văzut cât de valoros este articolul/statusul tău, nu fură în ideea „bă, asta/ăsta e tare, o valoare, dacă fur de la persoana asta o să fac și eu trafic măcar cât a făcut ea/el” (de fapt unii, în prostia lor, chiar trăiesc cu impresia asta). Vrei să știi de ce fură de la tine și de la alții? Din câteva motive:

  • Prostie.
  • Lene.
  • Ignoranță.
  • Nesimțire.
  • Lipsă de imaginație.

Astfel de oameni nu au simțul valorii. Poate și-ar dori să-l aibă, dar nu sunt capabili, nu pot. Și atunci, tu te aștepți să recunoască o valoare așa ca tine? Acești oameni consideră că „dacă e pe net, e gratuit, deci e al meu”. Zic doar să nu te mai îmbeți cu apă rece, încă nu te-au ajuns nici faima și nici fanii.

În concluzie: Ce înseamnă când ți se fură textele?

Înseamnă că ai avut „noroc” să le găsească o persoană cu un nivel de inteligență scăzut, leneșă, ignorantă, nesimțită și fără lipsă de imaginație. Nimic altceva.

Acum ai înțeles?

Bun. Cu plăcere. Bye!

Previous

Bullet Journaling | Cum să-ți planifici timpul

Next

42 site-uri unde poți învăța ceva nou în fiecare zi [GRATUIT]

6 Comments

  1. Mnoooooo, o firma de prestigiu din afara si-a insusit una din pozele mele (fara sa ma intrebe, fara sa ma mentioneze la credit foto) si am aflat doar pentru ca o alta blogerita mi-a recunoscut poza. Am incercat sa deschid discutia si am fost ignorata cu desavarsire. Sa fac altceva era cam imposibil, ca firma respectiva e in SUA. Dupa ce m-am tot agitat degeaba, am decis ca mai bine o iau ca un compliment, ca sa dorm eu linistita :)))
    Asta era o poveste pentru diversitate de lucruri care ti se pot intampla. In rest, total de acord cu textul tau.

    • Teodora: Ce îmi povestești tu este o altă poveste, pe care am ales să nu o dezbat în acest articol deoarece fiecare situație diferă, unele se rezolvă, altele nu. Și eu am avut ceva peripeții, cineva argumentând că a “preluat” articolele pentru a le promova într-o comunitate și că e treaba mea adcă nu doresc promovare gratuită :)) Dar omul nu spunea ce și cum, de pe unde a luat articolul și pentru acea comunitate de care spunea le, părea că el le-a scris. Deci, da… :))

  2. Auzisem cu mai mult timp în urmă că este ceva site unde poți verifica adăuga textul articolului tăr și poți verifica dacă cineva mai are aceleași ordine/combinație de cuvinte, gen poți afla că ți-a furat textul. Ai auzit de acel site sau ai vreo metodă pentru a verifica dacă cineva ți-a furat textul?

    • Debora Tentiș: Am auzit și eu de asta însă nu am încercat. Majoritatea celor care au furat pare că nu aveau un nivel de inteligență prea ridicat, cineva chiar mi-a furat articolul de la titlu și până la semnătură. Mi-a pus link ce-i drept dar nu e ok să ia tot textul deoarece Google îl consideră dublu conținut și ne penalizează pe amândoi.
      De verificat, mă mai uit din când în când prin Google Analytics, alții deși copiază tot îmi dau pinback, iar alții sunt bloggeri pe care îi cunosc, ne-am întâlnit și toate cele, aceștia din urmă având decența să pună o virgulă în plus sau un “și/sau” prin text.

  3. Desi am trecut prin faza asta si m-am suparat pentru ca era o prostie de articol pe care il copiasera cei de la o revista online pentru copii, imi aduc aminte ca am intrebat pe grupul Bloggerite cum sa procedez pentru ca, nu imi era ca aveam eu cine stie ce valoare de blog (era pe subdomeniu la vremea aia), dar era o chestie de principiu (am o faza fixa cu principiile).
    Acum imi vine sa rad pentru ca, sincer, acel articol copiat de ei chiar a pus o problema (era vorba despre o revista online care devenise parte componenta a unei mari retele de gen). Eu le-am spus doar ca nu e frumos ce au facut. Ei au modificat data publicarii articolului lor ca sa para ca eu am scris dupa ei. Abia atunci m-am enervat si am intrebat pe grup ce sa fac. Alexandra mi-a dat niste linkuri (acum nici nu mai stiu despre ce este vorba) – instrumente pe care le foloseste o persoana de specialitate – din care reiesea ca google a indexat articolul meu cu 2 luni inainte de publicarea articolului lor.
    De la un tantar ajunsesem nu la un armasar, ci la o herghelie.
    Ar fi fost mai simplu sa zica ca le pare rau decat sa umble la data publicarii.
    Si acum ma mir cat le-a trebuit sa caute o prostie de articol despre rechizitele scolare, sa copieze cu virgula si paranteze…..
    Nu m-am simtit importanta, ci foarte mica, marunta…
    Am patit ceva si mai frumos acum 1 an cred…un blogger a copiat integral un articol si l-a publicat la el. Faza e ca eu eram abonata la blogul lui si am fost tare surprinsa sa primesc pe mail notificare de articol nou cu titlul respectiv….
    Faze de acest gen te amuza (cel putin pe mine), dar te si enerveaza
    Oricat ar fi de prost sau bun articolul, ai pus suflet in acele randuri si nu prea iti vine sa crezi ca cineva e asa lenes, prost, nesimtit incat sa fure….dar astea sunt doar exemple de la mine
    Stiu ca sunt altii care au trecut prin chestii mai grave.
    Si mai stiu pe cineva care a primit amenintati la adresa copilului cand a incercat sa traga de maneca pe cel care ii furase munca.
    Asa ca…nu cred ca e cineva care sa se simta important, ci mai degraba jefuit si umilit.
    Eu, cel putin, asa m-am simtit.
    De asemenea, cunosc si oameni care fac mare tamtam cand li se preia din articole si scandalul e mai ceva ca la usa cortului…asa ca inteleg perfect articolul tau.
    Sunt oameni…si oameni!

    • Antoaneta: Nu contează că blogul era pe domeniu free sau propriu sau oricum, e vorba de munca în sine, de faptul că tu ești autorul, chiar dacă ai o zi de blogging. Da, e o chestie de principii aici.
      Cum spuneam în articol, cred că e ceva în neregulă cu cei care se laudă că sunt furați și se dau foarte importanți. E treaba lor, evident, doar că pentru mine nu are sens acest mod în care ei reacționează.
      Îmi pare rău că ai trecut prin așa întâmplări neplăcute. Alexandra de pe grupul de bloggerite este o tipă minunată și mereu încearcă să ajute cum poate.

Leave a Reply

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

Close
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.