Ovarul polichistic (PCO) se corelează cu supraponderalitatea/obezitatea în aproape 50 % din cazuri. Dar este OCP cea care crește greutatea corporală sau viceversa?
Ce este ovarul polichistic?
Definiție, cauze și simptome
Ovarul polichistic (PCO) este un sindrom care afectează exclusiv sexul feminin; denumirea provine de la prezența numeroaselor (și mai mult sau mai puțin mari) chisturi ovariene.
Principalele simptome ale ovarului polichistic sunt amenoreea/cicluri neregulate, hirsutismul și obezitatea. Simptomele se datorează creșterii numărului de hormoni androgeni și absenței ovulației. Problemele de acnee, alopecia androgenetică și infertilitatea sunt, de asemenea, frecvente, în timp ce distribuția grăsimii corporale capătă caracteristici tipic masculine, cu acumulare preferențială în zona trunchiului și a abdomenului.
Ovarul polichistic poate fi de natură metabolică sau ereditară, dar prevalența unuia sau altuia dintre factori, adesea suprapuși, nu este încă bine cunoscută. Rareori, simptomele OCP sunt asociate cu sindromul Cushing, hiperplazia suprarenală sau tumori ale ovarului și/sau ale glandei suprarenale.
Ovarul polichistic se datorează unei creșteri exagerate a sintezei hormonilor sexuali masculini de către ovar; acest lucru se întâmplă în principal sub stimulul unor niveluri crescute de LH secretată de glanda pituitară și care circulă în sânge. Uneori, există și o creștere a prolactinei, în timp ce nivelurile de FSH sunt – proporțional – întotdeauna mai mici decât în mod normal; aceste modificări endocrine împiedică maturarea foliculilor, ceea ce dă naștere la mici chisturi ovariene. De asemenea, este important de subliniat faptul că, printr-un sistem de feed-back, alterarea echilibrului dintre hormonii steroizi sexuali circulanți contribuie la fomarea disfuncției hipofizare în eliberarea de LH (ciclul perpetuu al ovarului polichistic).
În ceea ce privește corelația dintre excesul de greutate și ovarul polichistic, în cele ce urmează vom analiza mai în detaliu mecanismele implicate în creșterea în greutate (afectarea metabolică), ce măsuri preventive sau curative trebuie luate și cum să slăbești în timp ce suferi de ovar polichistic.
Corelația cu supraponderalitatea/obezitatea
Factorii metabolici legați de ovarul polichistic includ rezistența la insulină, adică absorbția redusă a hormonului care duce la hiperinsulinemie.
Insulina este un hormon care îngrașă, deoarece are un efect anabolic nediscriminatoriu atât asupra țesutului muscular, cât și asupra celui adipos. Creșterea nivelului de insulină din sânge este legată, de obicei, de o supraproducție a hormonului de către pancreas (stimulată de dietă), asociată cu o capacitate redusă de asimilare a acestuia de către receptorii prezenți în diferite celule tisulare (de exemplu, mușchiul scheletic); acest din urmă defect are o puternică componentă genetică.
Ovarul poate fi, de asemenea, afectat de rezistența la insulină, ceea ce ar duce la o secreție crescută de hormoni steroizi sexuali.
Rețineți că hipersecreția ovariană se referă în principal la eliberarea de estrogeni, și nu de androgeni; totuși, acești hormoni sexuali steroizi suferă o conversie în androgeni prin procesare de către celulele adipoase (grăsimea subcutanată – vezi enzima aromatază).
Pentru a completa ciclul: creșterea hormonilor androgeni determină alterarea nivelului de LH și declanșarea ulterioară a mecanismului perpetuu tipic ovarului polichistic.
În concluzie, rezistența la insulină crește riscul de apariție a ovarului polichistic, indiferent de predispoziția ereditară pentru disfuncția endocrină a ovarului. În paralel, obezitatea (indusă sau declanșând rezistența la insulină) crește transformarea hormonilor sexuali agravând tabloul clinic general. Prin urmare, pentru a preveni/cura excesul de greutate și rezistența la insulină, deci supraproducția de estrogeni și transformarea androgenească aferentă, este necesară
- să se mențină o greutate normală sau să se întreprindă o terapie dietetică (dieta pentru ovarele polichistice)
- să se mențină sau să se înceapă o terapie motorie
- să se evalueze relevanța altor mijloace terapeutice (medicamente și intervenții chirurgicale).
Prevenire și tratament
Prima măsură preventivă care trebuie luată pentru ovarele polichistice este menținerea unei greutăți normale în copilărie și apoi în adolescență (adică pe toată perioada pubertății). Acest lucru poate fi realizat prin:
- Educație (nu numai regimul alimentar) și învățare
- Promovarea activității fizice și motrice/sportive
- Asigurarea unei alimentații echilibrate, cu puține junk-food-uri (alimente nesănătoase) și îngrijirea alimentației la domiciliu (se recomandă mesele în familie).
Nu mai puțin importantă, evaluarea medicală pentru familiarizarea cu ovarul polichistic în perioada imediat următoare menarhei (mai ales în cazul unor simptome și semne clinice evidente).
În ceea ce privește tratamentul complicațiilor ovarelor polichistice, în cazul insulinorezistenței, este FUNDAMENTAL să se aplice o dietă cu indice și încărcătură glicemică scăzută; în plus, dacă există și un tablou de supraponderalitate/obezitate, această schemă dietetică trebuie să urmărească și o pierdere reală în greutate prin reducerea caloriilor (dietă hipocalorică) și combinată cu un program de activitate fizică dezirabil.
Mai general, ovarul polichistic poate fi prevenit și vindecat prin reducerea androgenilor; acest lucru poate fi realizat
- prin administrare farmacologică (pilulă contraceptivă, blocant al receptorilor androgenici, promotor al secreției de FSH)
- pe cale chirurgicală (rezecția tisulară a ovarului sau – rar – liposucția)
- prin pierderea în greutate.
Dieta
Dieta pentru ovarele polichistice, în prezența rezistenței la insulină și a supraponderalității/obezității, trebuie să respecte anumite principii de bază. Dintre acestea, principalele sunt:
- Aportul de energie adecvat pentru moderarea grăsimii corporale. Este vorba de o dietă hipocalorică care vizează slăbirea, adică restabilirea echilibrului între masa slabă (FFM) și masa grasă (FM). Totalul caloriilor trebuie să fie de aproximativ 70% din cele necesare pentru menținerea greutății, ceea ce duce la o scădere aproximativă între 2,5 și 3,5 kg pe lună. Este mai bine să nu exagerați cu restricția energetică pentru a evita epuizarea nutrițională sau stresul psihologic inutil.
- Echilibrul nutrițional prin distribuirea corectă a caloriilor totale:
- 25% (adulți) sau 30% (subiecți în creștere) din totalul lipidelor; lipidele saturate nu trebuie să depășească 10% din energia TOT;
- proteinele trebuie să fie între 0,8 și 1,2g/kg de greutate FIZICĂ;
- restul energiei este asigurat de carbohidrați. Nu uitați să NU depășiți aportul de zaharuri simple, în special cele adăugate sau conținute în alimentele procesate; este mai bine să vă încadrați într-un interval de 10-12% din totalul caloriilor.
- Asigurați-vă că aportul de colesterol nu depășește NICIODATĂ 300mg/zi.
- Dați preferință acizilor grași polinesaturați, cu un aport adecvat de omega-6 și omega-3, pentru a îmbunătăți o stare fizică potențial expusă riscului de apariție a altor complicații metabolice, inclusiv a celor cu o bază inflamatorie.
- Fibrele trebuie luate în cantități de CEL PUȚIN 30g/zi, deoarece, pe lângă conservarea funcției intestinale, vor facilita moderarea indicelui glicemic al meselor. Toate vitaminele și mineralele trebuie să fie incluse în rațiile recomandate.
- Distribuția meselor trebuie să includă cel puțin 5 mese pe zi (6 este mai bine), ceea ce asigură o încărcătură glicemică moderată; din același motiv, porțiile trebuie, de asemenea, să fie atent determinate.
- Alegeți alimente cu un indice glicemic scăzut și combinați toate sursele principale de carbohidrați cu cantități bune de fibre alimentare. Mai bine NU disociați macronutrienții pentru a asigura o absorbție lentă a substanțelor nutritive (moderarea suplimentară a indicelui glicemic). Preferați sursele de carbohidrați integrale și naturale; reduceți-le pe cele rafinate sau procesate.
- Pentru a facilita procesul de slăbire și a restabili sensibilitatea la insulină, este indicat să începeți un protocol de activitate fizică caracterizat prin: activitate aerobă (mers rapid, alergare, ciclism, înot, canotaj, canoe etc.) timp de cel puțin 4 ședințe pe săptămână și activitate anaerobă (întărire musculară) timp de cel puțin 2 ședințe pe săptămână (exerciții de corp liber și/sau de suprasarcină/izocinetică).
- Pentru mai multe detalii privind structurarea dietei pentru ovarele polichistice, consultați articolul: Exemplu de dietă pentru ovarele polichistice.