Românul tot român rămâne și nu ar abdica de la învățăturile primite de la părinți, încă de când abia putea să meargă. Până la urmă, copilul face ceea ce vede în casă, la cei apropiați, iar mai târziu, când chipurile s-a maturizat, nu încearcă să schimbe nimic.

Nu se uită în jur să vadă că lumea se mai schimbă, nu-și pune întrebări. De ce ar face așa ceva? Îi este bine în lumea lui.

Pe oriunde s-ar duce și orice ar face, românul vrea trei lucruri, iar dacă nu le primește e vai și amar.

Să fie mult. Din orice. Să știe că are.

Dacă e ieftin, cu atât mai bine. Eventual gratis. Adică, de ce ar plăti pentru un serviciu, pentru un produs sau pentru o porție de mâncare? Să primească totul gratis și e cel mai fericit. Nimic rău în asta, toți apreciem un cadou din când în când, însă unii cred că toate li se cuvin, mereu.

Să fie de calitate. Adică dacă este mult și ieftin, musai să fie și bun. Cea mai înaltă calitate. Altfel, este nemulțumit, dezamăgit până la cer și înapoi, strâmbă din nas și bolborosește necontenit.

Virtutea constă în a nu depăşi măsura cu nimic. – Socrate