Tag: calitate Page 1 of 3

Câteva vorbe despre instagram şi calitate


Nu ştiu exact de când am contul de instagram dar, de obicei, am grijă la calitatea imaginilor pe care le urc.

Nu obişnuiesc să urc imagini blurate sau care, pur şi simplu, nu arată cum trebuie, chiar şi după ce au fost trecute prin excepționalele filtre ale VSCO-ului. Am renunțat la foarte multe fotografii tocmai din aceste motive.

Despre blogging și superficialitate

Nu voi spune că nu sunt în măsură să vorbesc despre blogging, cum am spus până la acest moment, deoarece cei (aproape) 5 ani în blogosfera românească m-au învățat multe. Deci, sunt în măsură să vorbesc și despre asta.

În România există foarte multe blog-uri. Oamenii scriu în neștire, copiază ideile altora, cu tot cu titlu și virgulă, nefiind capabili să vină cu ceva gândit de mintea lor.

Ascultarea


foto

Într-o lume civilizată și așa-zis evoluată, dezvoltăm fel și fel de relații cu cei din jurul nostru. Suntem nevoiți să le dezvoltăm, avem nevoie de socializare și feedback, de sfaturi și încurajări.

Nimeni și nimic nu ne obligă să dezvoltăm relații, de orice gen ar fi acestea, în afară de simplul fapt că suntem toți interconectați, fie că ne dorim asta sau nu. Chiar dacă vrem să admitem sau nu, la un nivel subtil, energetic, depindem unii de ceilalți.

Corectitudine

Ceva rar în zilele noastre. O calitate pe care foarte puțini oameni (încă) o mai au…

Corectitudinea este o caracteristică pe care o putem dezvolta. Nu ne naștem cu ea, nu ne-o oferă nimeni pe tavă. Totul se află în principiile pe care le avem sau nu și în alegerile conștiente pe care le facem.

Corectitudinea se învață. Prin exemplu sau prin auto-impunere. Fiecare dintre noi alege să fie exact cine dorește să fie, alege să se comporte funcție de principiile pe care le are sau nu.

Dacă știm cum să-i privim, oamenii din jurul nostru ne servesc drept exemplu pentru absolut orice, un exemplu între așa da și așa nu. Alegerea finală ne aparține fără a ne fi impusă de absolut nimeni.

Ce reprezintă pentru tine corectitudinea?

Critica, între constructiv și distructiv

Ce părere ai despre critică?

Mie îmi place să critic și prima persoană cu care încep sunt eu. Îmi place să-i critic și pe ceilalți dar de cele mai multe ori ajung să-i laud, să le scot în evidență calitățile și să-i încurajez. Nu fac asta din superficialitate ci de drag.

Da, recunosc, îmi place critica. Dar nu îmi place orice gen de critică ci cea constructivă. Nu îmi face plăcere să „demolez” pe cineva din două vorbe.

Blogging-ul la români

Consider că sunt mult prea multe bloguri și nimeni nu prea are idee despre ce scrie. Exagerez, evident. Sunt unii care știu exact ce vor de la blog și au articole de calitate, alții, chiar habar nu au pe ce lume trăiesc.

Într-o blogosferă împărțită în mic și mare, în A, Ț și Z lister, în bla bla-uri și scandaluri care nu au un anume scop, fiecare postează și își dă cu părerea despre absolut orice. Oh wait, suntem români și avem o părere despre absolut orice. Da, absolut orice, chiar dacă habar nu avem despre subiectul respectiv.

Nu există prea mare sau prea mic în blogosfera românească, A, Ț sau Z lister, ci doar calitate și mizerie.

Două vorbe despre curaj

O să fiu sinceră: nu prea am întâlnit oameni curajoși. Fie femeie sau bărbat, fiecare are felul său de a se fofila pe după scuze, zâmbete false și cuvinte fără sens. Curajul este o calitate rară în zilele noastre, calitate pe care mai nimeni nu prea dorește să și-o însușească decât într-un mod foarte superficial. Aici intervine și percepția asupra a ceea ce înseamnă curaj pentru fiecare în parte.

Curajul de a vorbi deschis, din suflet, de a ne spune părerea, de a ne împărtăși gândurile și sentimentele, ne lipsește cu desăvârșire.

Mult, ieftin și de calitate

Românul tot român rămâne și nu ar abdica de la învățăturile primite de la părinți, încă de când abia putea să meargă. Până la urmă, copilul face ceea ce vede în casă, la cei apropiați, iar mai târziu, când chipurile s-a maturizat, nu încearcă să schimbe nimic.

Nu se uită în jur să vadă că lumea se mai schimbă, nu-și pune întrebări. De ce ar face așa ceva? Îi este bine în lumea lui.

Pe oriunde s-ar duce și orice ar face, românul vrea trei lucruri, iar dacă nu le primește e vai și amar.

De ce se supără oamenii?

Sunt oameni care știu a rosti cuvintele într-un anume fel, astfel încât să fie respectați, apreciați, crezuți pe cuvânt, fie că ce le iese pe gură este un adevăr sau o minciună. Nu toți avem această calitate, însă putem învăța, dacă asta ne dorim. Au succes deoarece oamenilor le place să audă vorbe frumos împachetate, vorbe care le gâdilă orgoliul pe toate părțile posibile.

Să ne mințim pe noi înșine ne este mai adânc înrădăcinat decât să-i mințim pe ceilalți! – Dostoevski

Dacă ești o persoană corectă și alegi să spui adevărul în față, se supără. Dacă ești o persoană fără principii și minți cu nerușinare, iar se supără. Cum e bine? Cum să procedăm astfel încât oamenii să priceapă și să nu se mai supere?

Sunt foarte mulți oameni care aleg să se supere pe lucruri de nimic, lucruri care, în fond, nu îi afectează prea mult. Evident, nimeni nu apreciază minciuna. Se pare că unii nu apreciază nici adevărul. Și atunci, revin la aceeași întrebare: cum e bine?

Chipul

Studiați un chip: îi observați fața, profilul, și chiar fără a cunoaște fizionomia, vă puteți da seama că, adesea, această față și acest profil nu corespund. Este normal, pentru că ele reflectă într-un fel două personalități diferite. Fața reprezintă moștenirea pe care o primim de la tată și de la mamă, precum și de la bunici și chiar mai departe, adică ansamblul calităților și al defectelor ce ne sunt transmise ereditar.

Profilul ne reprezintă pe noi înșine. Dat fiind că ereditatea este un capital pe care omul nu îl risipește neîncetat, cu cât trece timpul, cu atât mai mult el se manifestă în funcție de ce arată profilul său. Dacă fața este vulgară, dar profilul este expresiv, nobil, înseamnă că pe parcursul vieții sale de copil și adolescent ființa umană se manifestă într-un fel mediocru sau chiar vicios; mai târziu, când devine adultă, ea reușește însă să învingă tendințele rele primite ereditar. Și invers.

Desigur, este de preferat ca profilul și fața să fie amândouă armonioase. Trebuie să știți că, pentru viitor, profilul este mult mai semnificativ decât fața. – Omraam Mikhael Aivanhov

Page 1 of 3

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

Close
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.