Tag: dezamagire Page 1 of 2

Duminica pozitivă #53

Nu fii îngrijorat că drumul tău nu este la fel cu al celorlalţi. E nevoie de curaj ca să fii tu însuţi şi să nu trăieşti reacţionând la ceea ce le place sau le displace altora. Fii curajos şi urmează-ţi inima. Tu trebuie să-ţi urmezi propria ta cale unică, pentru a te onora pe tine însuţi şi pentru a-ţi îndeplini ţelul spiritual.

Așteptări și dezamăgiri

Spunem că nu avem așteptări, dar vorba trece și faptele rămân. Toți avem așteptări fie că vrem să recunoaștem asta sau nu. Comportamentul și modul în care ne raportăm la o anume situație, ne trădează.

Duminica pozitivă #39

Bună și bine v-am găsit! Deoarece mâine începe o nouă săptămână și sunt sigură că vă doriți să o începeți cu forțe proaspete, este necesar ca (măcar) azi să vă relaxați cum puteți mai bine. Îmi doresc și eu să particip, pe cât posibil, la această relaxare, drept pentru care, iată ce v-am pregătit pentru astăzi.

tumblr.com

Încrederea în oameni


foto

Încrederea este un lucru destul de delicat. Se câștigă greu și se poate pierde în mai puțin de o fracțiune de secundă. Desigur că pot fi oferite șanse, nu una ci 2 sau 10 sau 100 și chiar și 1000, însă neîncrederea își face culcuș în fiecare gând, cuvânt și faptă.

Un drum greu

Drumul cel mai lung pe care îl are un om de parcurs este de la vorbă la faptă. Vorbele sunt spuse, crezute sau nu, zboară, dezamăgesc, unele chiar dor, iar altele aduc un soi de bucurie.

Vorbele zboară, faptele rămân pentru totdeauna…

Suferință și putere

Oamenii trebuie să sufere înainte de a risca să facă ceea ce iubesc. – Chuck Palahniuk

Există oameni cu adevărat remarcabili care, prin autoeducație, au învățat să fie puternici și să meargă mai departe, orice ar fi. La polul opus, sunt oamenii care își doresc să fie puternici deoarece s-au săturat de îmbrățișarea rece a dezamăgirii și tristeții, dar nu reușesc mereu și se descurajează, se pierd undeva pe drum.

Mulțumirea

Zi de zi, le mulțumim celorlalți pentru lucrurile/gesturile/favorurile pe care le fac față de noi și le mulțumim doar pentru că așa se face nu pentru că simțim, cu adevărat, recunoștință față de acțiunile lor. Îi punem pe primul plan, de multe ori, fără să ne dăm seama iar apoi ajungem în marea lume a dezamăgirilor care nu face altceva decât să ne aducă frustrări, furii, descurajări și neîncredere.

La noi înșine nu ne prea gândim iar de mulțumiri nu suntem în stare să ni le oferim deoarece ne mulțumim mereu să ocupăm locul 2 în propria noastră viață. Și totuși, consider că avem foarte multe lucruri pentru care merităm să aducem mulțumiri propriei persoane. Asta nu se numește egoism sau mândrie ci, pur și simplu, recunoaștință pentru ceea ce ești, respect și iubire de sine, lucruri care mie mi se pare foarte normale. Așa că vin și vă întreb, pe fiecare în parte:

Dacă tu ai sta în fața ta, pentru ce ți-ai mulțumi?

Din tainele vieții [8]

Orice ai face, oricât ai încerca să ai o atitudine îngăduitoare și oricât te-ai chinui să înțelegi sau oricât de mult te-ai enerva, oricât de mult ai țipa, oamenii mereu te vor dezamăgi.

O atitudine indiferentă nu ar schimba lucrurile prea mult. Tocmai de aceea consider că cea mai bună atitudine este acceptarea căci oamenii nu se vor schimba peste noapte. Poate nu se vor schimba niciodată.

Și dacă lucrurile stau așa, de ce ai continua să-ți faci rău enervându-te? Nu merită!

Observă. Acceptă. Zâmbește. Mergi mai departe.

*Note to self

Foto

Din tainele vieții [7]

Este total greșit să pui pe oricine altcineva pe primul loc și pe tine să te lași pe locul doi. Mai devreme sau mai târziu vei suporta consecințele și nu va fi prea plăcut…

Și nu, nu este vorba de egoism.

Dezamăgiri 2.0 sau nu

Acum câteva zile am primit o leapșă de la Ionuț Iancu. Mulțumesc Ionuț și apreciez faptul că mereu te gândești și la mine. După cum spune și titlul, trebuie să vă spun dezamăgirile mele 2.0. Inițial, nu am vrut să onorez această leapșă și am să vă spun și de ce dar într-un final am zis că nu ar fi rău dacă aș profita puțin de subiect ca s-o transform puțin în ceva o idee mai constructiv.

Hai să vă spun ceva: eu nu am dezamăgiri. Fie că este vorba de cele 2.0, legate de blogosferă, fie că este vorba de dezamăgirile de zi cu zi pe care le au oamenii, eu nu le am. Evident, nu este totul roz prin blogosfera asta sau în viața mea însă eu aleg, în fiecare zi, să nu mă las dezamăgită de absolut nimic. Accept totul exact așa cum vine și găsesc rezolvare imediat. Și pe bune dacă nu-mi merge bine așa.

Dacă aș privi această problemă din alt punct de vedere aș constata imediat alt aspect. În momentul în care m-aș lăsa afectată de ceva anume automat m-aș și apuca să critic ceea ce nu-mi convine, iar eu, de ceva vreme, evit chestia asta pe cât posibil. De ce? Pentru că nu vreau să critic, nu-mi păstrează starea mea de bine. Și da, asta m-ar afecta.

În concluzie, dragilor și dragelor, încercati cât puteți să nu vă mai lăsați afectați de orice. De ce? Pentru că prin existența asta treceți doar o singură dată și este recomandat să o trăiți cât mai bine și mai frumos cu putință.

Este uşor să trăieşti cu ochii închişi, fără să înţelegi ceva din ceea ce vezi… – John Lennon

Page 1 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

Close
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.