Tag: energie Page 1 of 2

Ascultarea


foto

Într-o lume civilizată și așa-zis evoluată, dezvoltăm fel și fel de relații cu cei din jurul nostru. Suntem nevoiți să le dezvoltăm, avem nevoie de socializare și feedback, de sfaturi și încurajări.

Nimeni și nimic nu ne obligă să dezvoltăm relații, de orice gen ar fi acestea, în afară de simplul fapt că suntem toți interconectați, fie că ne dorim asta sau nu. Chiar dacă vrem să admitem sau nu, la un nivel subtil, energetic, depindem unii de ceilalți.

Despre bârfe

Cel ce-şi drămuieşte cuvintele este o comoară. Măsurarea cuvintelor este cea mai preţioasă măsură. Dacă eşti bârfitor, în curând lumea te va bârfi şi mai mult. – Hesiod

Mulți sunt cei preocupați de viețile altora și mulți își pierd timpul bârfindu-i pe ceilalți. De ce fac asta? Doar ei știu. Sau poate că nici ei nu cunosc alt motiv în afară de faptul că le face plăcere și că au cu ce umple spațiul de discuție în conversațiile cu ceilalți. Mai mult de atât, nu au de câștigat ci, dimpotrivă, au numai de pierdut.

Pierdere de timp, de energie, de vorbe. Și cam atât. Dacă și-ar acorda aceeași atenție pe care o acordă celor pe care îi bâtfesc, ar constata că au multe de remediat în propriile vieți. Posibil să fie speriați de acest aspect.

Apreciere și recunoștință

Zilnic, facem greșeli. Am putea spune că este omenește însă consider că asta este o scuză care nu prea ține. Cea mai mare greșeală pe care o facem este să ne punem pe locul doi, primul loc fiind ocupat de oricine altcineva, o persoană care, în opinia noastră, reprezintă un model. Trăim cu impresia că respectăm această persoană, îi oferim toată încrederea noastră, așa în mod magic, o apreciem dincolo de cuvinte.

Referitor la modele de urmat, prefer să nu urmez pe nimeni. Nu din egoism sau aroganță ci pentru că nimeni nu reprezintă perfecțiunea, iar mulți nici măcar nu tind către ea decât într-un mod total superficial.

Lenea și prioritățile

Suntem leneși. Preferăm să ne pierdem timpul în activități care ne consumă toată energia, ne consumă foarte mult din timpul nostru și preferăm să dăm altora o mână de ajutor în loc să ne ajutăm pe noi înșine. Desigur, este lăudabil faptul că ne dorim să-i ajutăm și pe ceilalți, iar conștiința noastră va fi, măcar pentru o perioadă, liniștită și împăcată că am făcut o faptă bună, însă nu alții ar trebui să fie prioritățile noastre ci noi înșine.

În momentul în care suntem propria noastră prioritate, lucruri minunate vor începe să se întâmple în viața noastră.

Vorba lungă, sărăcia omului

Este o vorbă în popor care spune așa: „Vorba lungă, sărăcia omului”. Eu m-am tot gândit la această zicală înțeleaptă și am ales să o și practic, atât aici pe blog cât și în viața de zi cu zi, acest lucru aducându-mi numai beneficii. Evident, ca să poți aplica ceva în mod corect, mai întâi trebuie să înțelegi, să conștientizezi acel ceva.

Sunt persoane care scriu/vorbesc foarte mult însă nu spun absolut nimic. Sunt doar vorbe goale, fără sens, vorbe care obosesc și fură timp prețios, timp pe care l-am putea folosi făcând altceva mai bun, mai constructiv.

Această vorbă lungă sau scriere lungă o tot observ zilnic pe multe bloguri. Nu știu dacă persoanele respective chiar ar avea ceva mai inteligent de scris sau nu însă acesta a fost (și este și pe mai departe) un criteriu pe care dau, cu mare ușurință, „unsubscribe” de la blogurile cu pricina. Nu, nu este o fiță ci doar țin foarte mult la timpul meu și la calitatea articolelor citite.

Ce este această „sărăcie a omului”? Din punctul meu de vedere, „sărăcie”, în cazul de față înseamnă ceea ce tocmai am spus. „Sărăcie” de timp, de energie, două lucruri ce le putem folosi altfel, într-un mod în care să avem niște beneficii, niște satisfacții.


(O melodie pe care nu am mai ascultat-o de foarte mult timp dar mi-a plăcut la timpul ei. Nu știu cât de mare legătură are cu articolul meu, având în vedere și limbajul folosit, însă am vrut s-o pun azi pe blog. Cine consideră că este cazul să se simtă ofensat în vreun fel, este liber să se simtă cum dorește.)

Decât o mie de cuvinte fără sens, mai bine două cuvinte pline de conținut.

Vârsta este doar o stare de spirit

Sunt de părere că un om își pune pe chip vârsta pe care o simte în suflet. Poate că asta ai constatat și tu. Sau poate că nu. Eu am o teorie referitor la chestia asta: o stare de spirit se poate schimba în măsura în care ne dorim cu adevărat să o schimbăm și chiar facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a avea rezultatele dorite.

Fiind vorba de vârstă, doamnelor și domnișoarelor, „tot ceea ce ne stă în putință” nu înseamnă o vizită la cabinetul medicului estetician. O să vedeți mai jos exact la ce mă refer. Ideea principală este că o stare de spirit nu poate fi schimbată cu nimic din exterior, din simplul motiv că tot ceea ce vine din afara noastră nu este ceva de durată.

Poate că de-a lungul vieții tale ai avut ocazia să întâlnești două tipuri de oameni:

1. Cei care se simt mereu tineri și plini de viață. Aceștia, indiferent de vârsta pe care o arată actul lor de indentitate, etalează acea voioșie în orice ar face iar chipul lor, chiar dacă este brăzdat de câteva riduri, parcă radiază. Au acea vitalitate aparte, pe care rar o mai întălnești în zilele noastre, și ori de câte ori îi întâlnim ne dăruiesc o stare de bine, ne „hrănesc” cu energia lor pozitivă, ne încarcă bateriile. O întâlnire cu acest gen de persoane se poate compara, dacă vrei, cu o vacanță în cea mai superbă stațiune de pe suprafața pământului, un loc din care vii complet relaxat, revigorat, gata să faci față cu succes oricărui tip de stress.

2. Cei care se simt mereu obosiți, fără vlagă. Eu încerc, pe cât posibil, să evit acest gen de persoane deoarece ei emană în jurul lor toată starea aia urâtă pe care o simt în interior. Trebuie să înțelegem foarte clar că nu este neapărat vina lor ci, pur și simplu, nu au înțeles  încă cum să se comporte altfel. Acest gen de persoane se află la polul opus celor menționați la punctul 1. Aceștia, chiar dacă au 20 de ani, arată o vârstă de 35-40 de ani, se plâng tot timpul și orice întâlnire/conversație cu ei parcă te stoarce până la ultima fărâmă de vitalitate. Chipul lor este de culoare pământie… Ca să fac o comparație, o întâlnire/conversație cu acest gen de persoane este ca și cum ai fi făcut munca câmpului o  zi întreagă.

Cum spuneam încă din titlul acestui articol, vârsta este o stare de spirit. Vârsta din actul de identitate nu o putem schimba dar o stare de spirit, avem capacitatea să o schimbăm, ne este la îndemână, avem în noi toate resursele necesare.

Care este „rețeta” descoperirii acestor resurse interioare (pe care le are fiecare dintre noi)? Ar trebui să știi deja că acesta este un proces de durată care necesită un efort susținut din partea ta, iar „cheile” către resursele interioare sunt: intenția, propria voință, încrederea în sine, iubirea de sine și încrederea că vei reuși absolut tot ceea ce îți propui.

Și până la urmă, totul se rezumă la: „Cere și ți se va da!” și la modul în care știm să interpretăm și să folosim această afirmație în avantajul nostru.

Cere totul de la tine, practică iubirea de sine și vei realiza că ești capabil să îți oferi singur toate calitățile de care ai nevoie și multe altele peste! Încearcă! Meriți să-ți oferi aceste daruri minunate!

Inspirația nu ne părăsește niciodată

…noi ne blocăm accesul la ea.

Inspirația, printre altele, este o energie. Ca orice energie, aceasta circulă, este animată (sau nu) de gândurile noastre și nu numai, însă nu ne părăsește niciodată. În momentul în care avem impresia că ne-a lăsat inspirația, ar fi de preferat să ne analizăm, să vedem ce nu este în regulă. De ce spun asta? Deoarece noi, în mod inconștient, ne blocăm accesul la inspirație. Cum se poate întâmpla asta? Foarte simplu. Noi, oamenii, nu suntem atenți la ceea ce se petrece în interiorul nostru ci numai la ce este în exterior. Ne lăsăm distrași imediat de lucruri mărunte.

În momentul în care ne oprim din orice am face, tragem adânc aer în piept, ne relaxăm atât corpul cât și mintea, inspirația își va face imediat simțită prezența. Cum relaxăm mintea? Dăm la o parte zgomotul mental, adică toate gândurile mărunte, gândurile fără importanță.

Inspirația este legea divină. Ea nu vine de la om, ci de la o lume superioară. – Peter Deunov

Fără zahăr

Spuneam zilele trecute că a trecut aproape o lună de când nu mai consum zahăr și că îmi este foarte bine. Raluk întreba cum îmi e, dacă mă simt fără energie.

Chiar deloc. Mă simt excelent!

De fapt, consumând zahărul din comerț, care este extra și mega rafinat, deci o chestie total toxică, asta îmi consuma din energie. De ce? Să vă explic. În momentul în care băgăm în organism ceva toxic/sintetic/care nu este natural, ficatul începe să lucreze, dorind să înlăture acel ceva, dorind să ofere corpului nostru o funcționare cât mai bună. Făcând asta,  consumă energie în plus și automat ne vom simți mai obosiți, mai fără energie.

O lume minunată

În timp ce noi, oamenii, ne consumăm zilnic energia urând lumea în care trăim, ea ne oferă frumusețea ei cu o delicatețe ieșită din comun. Poate, tot ce ar fi nevoie să facem ar fi să o observăm cu ochii inimii, nu cu ai minții.

Zile de bucurie

Dragii mei, de mâine încep câteva zile de sărbătoare! Prima dintre ele este Sf. Gheorghe.  Noi, cei care îi purtăm numele, să ne deschidem inimile și să ne urăm la mulți ani cu sănătate, iubire, armonie și înțelepciune.

Apoi, își vor deschide larg porțile către noi, Sfintele Paști. Este un moment important ce nu trebuie luat prea în ușor.

Page 1 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

Close
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.