Tag: Frustrare

Impactul emoțional al izolării în vreme de coronavirus

Sunt 2 luni de când sunt în izolare. La un moment dat, am încetat să mai număr zilele și nu puține au fost momentele în care nu mai știam dacă este marți sau sâmbătă, nu mai știam ce dată este.

Probabil ți s-a întâmplat și ție, însă acum îți povestesc experiența mea emoțională referitoare la toată această situație și aleg să fiu cât se poate de sinceră, în primul rând cu mine și apoi cu tine. Poate te regăsești și tu sau poate că pentru tine a fost mai ușor sau pur și simplu, altfel. Îmi doresc să fi fost mai bine pentru tine.

Despre frustrări și blogging

Sunt persoane care ar face orice pentru a ieși în evidență, pentru a fi băgate în seamă cumva în această lume a blogging-ului. Când ești o astfel de persoană și mai ai și un blog, e mai simplu; trântești un articol în care îți maschezi frustrările sub aspectul „ia uitați-vă la mine ce tare sunt eu și ce spun lucrurilor pe nume” și aia e.

Emoții

Cel care nu reușește așa cum spera, sau se simte neînțeles, izgonit de alții, trăiește dureros aceste jigniri, este normal. El trebuie însă să facă totul pentru a nu cădea în pesimism, în revoltă, fiindcă aceste gânduri devin ca un fum ce îi întunecă sufletul și ale căror urme ajung să i se vadă pe chip: tenul și privirea sa se întunecă, buzele îi pălesc…și întreaga mimică ce se străduiește să o arate în bine nu îi va înșela pe cei care sunt capabili să simtă realitatea unor ființe în spatele fațadei pe care ele caută să o întrețină.


foto

Mult, ieftin și de calitate

Românul tot român rămâne și nu ar abdica de la învățăturile primite de la părinți, încă de când abia putea să meargă. Până la urmă, copilul face ceea ce vede în casă, la cei apropiați, iar mai târziu, când chipurile s-a maturizat, nu încearcă să schimbe nimic.

Nu se uită în jur să vadă că lumea se mai schimbă, nu-și pune întrebări. De ce ar face așa ceva? Îi este bine în lumea lui.

Pe oriunde s-ar duce și orice ar face, românul vrea trei lucruri, iar dacă nu le primește e vai și amar.

Mulțumirea

Zi de zi, le mulțumim celorlalți pentru lucrurile/gesturile/favorurile pe care le fac față de noi și le mulțumim doar pentru că așa se face nu pentru că simțim, cu adevărat, recunoștință față de acțiunile lor. Îi punem pe primul plan, de multe ori, fără să ne dăm seama iar apoi ajungem în marea lume a dezamăgirilor care nu face altceva decât să ne aducă frustrări, furii, descurajări și neîncredere.

La noi înșine nu ne prea gândim iar de mulțumiri nu suntem în stare să ni le oferim deoarece ne mulțumim mereu să ocupăm locul 2 în propria noastră viață. Și totuși, consider că avem foarte multe lucruri pentru care merităm să aducem mulțumiri propriei persoane. Asta nu se numește egoism sau mândrie ci, pur și simplu, recunoaștință pentru ceea ce ești, respect și iubire de sine, lucruri care mie mi se pare foarte normale. Așa că vin și vă întreb, pe fiecare în parte:

Dacă tu ai sta în fața ta, pentru ce ți-ai mulțumi?

Pică pară mălăiață în gura lui Nătăfleață

Unii oameni au impresia că le va pica totul din cer fără ca ei să depună nici cel mai mic efort. Au impresia că dacă ei stau așa, pur și simplu, doar dorindu-și anumite chestii, Universul le va pune direct în brațe ceea ce vor ei. Au impresia că dacă își doresc o viață mai bună, mai frumoasă, mai fericită, tot ce au de făcut este să stea, să aștepte, cu mâinile în sân.

Nu am văzut vreodată o atitudine mai greșită decât aceasta. Cu o astfel de atitudine, oare de ce se miră oamenii când se trezesc peste noapte cu o imensă frustrare și cu depresii grave?

Eu am învățat că în momentul în care îți dorești cu adevărat un anume lucru sau o anume stare, efortul personal este esențial. Altfel, nu ai decât să aștepți și să…aștepți și iar să…aștepți…

Orgolii

Orgoliile rănite sunt mai primejdioase decât interesele lezate. – Louis Jacques Maurice

Nimic nu-i mai penibil decât orgoliul prostesc ce își are rădăcina în prostie (în forma cea mai pură a acesteia) și în frustrare (ce scoate la iveală fricile).

Frustrari

FRUSTRARE, frustrari, s.f. Actiunea de a frustra si rezultatul ei. [DEX].

Suntem tentati sa afirmam ca nu avem frustrari. Si chiar credem ceea ce spunem. Pana la proba contrarie. Poate pana la un anumit punct nu avem frustrari, dar daca cineva ne forteaza putin mai departe de acel punct, frustarile incep sa apara. Eu am ajuns la concluzia urmatoare: Cel care sustine ca nu are nici o frustrare, tocmai acela este cel frustrat. Voi ce spuneti?

Frustrare? Pls, Give us a break!!!

Azi m-am gandit sa scriu despre frustare pentru ca in ultima perioada am vazut un caz care “sufera” grav de asa ceva. Nu voi da nici un nume pentru ca nu-i frumos, dar daca te simti asta e…. Ce pot sa zic decat: ghinion. Suna rautacios, stiu, dar chiar nu m-am putut abtine sa nu scriu intr-un fel sau altul despre asta.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

Close
Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.