Vârsta este doar o cifră pe o bucată de hârtie sau plastic. Nu ar trebui să ne intereseze prea mult acea cifră ci felul în care ne simțim noi. Eu mă simt ciudat când mă întreabă cineva vârsta pe care o am; nu pentru că nu vreau să spun ci pentru că este o vârstă care nu mă reprezintă din foarte multe puncte de vedere. Ca și răspuns, spun doar o cifră și în schimb primesc fel și fel de reacții. Mă uit ciudat la oameni, dar și cu o mare compasiune deoarece majoritatea dintre ei încă nu au înțeles că acea cifră nu contează absolut deloc.
Oamenii arată la exterior exact cum se simt în interior. Totul se întipărește pe chipul lor. Cu cât un om se simte mai bine, mai sănătos, mai vesel, mai optimist, cu atât arată mai tânăr, mai luminos iar oamenii cumva simt toate acestea și se adună bucuroși în jurul unui astfel de om. În același timp, un om care se plânge mereu (chiar și când are tot ce-i trebuie), care este pesimist și morocănos, nu va face altceva decât să îndepărteze oamenii de calitate din viața lui și va rămâne înconjurat doar de oameni superficiali, oameni mult prea ancorați în lumea materială.
Suntem tineri sau bătrâni funcție de stările noastre interioare.
