Fiecare dintre noi ar trebui să găsească acest echilibru: cum să trăiască în lume, să aibă niște legături cu ea, să lucreze în ea, oferind în același timp întâietate esențialului: sufletului și spiritului.
Tag: material
Vârsta este doar o cifră pe o bucată de hârtie sau plastic. Nu ar trebui să ne intereseze prea mult acea cifră ci felul în care ne simțim noi. Eu mă simt ciudat când mă întreabă cineva vârsta pe care o am; nu pentru că nu vreau să spun ci pentru că este o vârstă care nu mă reprezintă din foarte multe puncte de vedere. Ca și răspuns, spun doar o cifră și în schimb primesc fel și fel de reacții. Mă uit ciudat la oameni, dar și cu o mare compasiune deoarece majoritatea dintre ei încă nu au înțeles că acea cifră nu contează absolut deloc.
Oamenii arată la exterior exact cum se simt în interior. Totul se întipărește pe chipul lor. Cu cât un om se simte mai bine, mai sănătos, mai vesel, mai optimist, cu atât arată mai tânăr, mai luminos iar oamenii cumva simt toate acestea și se adună bucuroși în jurul unui astfel de om. În același timp, un om care se plânge mereu (chiar și când are tot ce-i trebuie), care este pesimist și morocănos, nu va face altceva decât să îndepărteze oamenii de calitate din viața lui și va rămâne înconjurat doar de oameni superficiali, oameni mult prea ancorați în lumea materială.
Suntem tineri sau bătrâni funcție de stările noastre interioare.
Din punctul meu de vedere, există două tipuri de sărăcie: cea materială/financiară și cea interioară/sufletească. Consider că sunt foarte mulți cei care se încadrează în cea de-a doua categorie… Despre sărăcia materială/financiară, nu vă mai povestesc deoarece deja știți cu toții ce înseamnă însă vă spun puțin despre sărăcia interioară, cea sufletească.
Sunt mulți cei care nu mai sunt capabili să se bucure pentru binele altora, să găsească magia ascunsă în spatele zâmbetului inocent al unui copil, să se bucure de minunata apariție a soarelui, să aprecieze ajutorul dezinteresat acordat de cineva, să se minuneze în fața imensei splendori a naturii. Eu îi consider pe acești oameni, cu adevărat, săraci. Ei stau mereu și se gândesc că le lipsesc banii, casele, mașinile de lux, hainele scumpe și telefoane mobile de ultimă generație. De parcă viața doar la asta s-ar reduce…
Când ai sufletul împietrit, atunci da, chiar ești cel mai sărac om din această lume.
Sunt anumiți oameni care sunt în permanență nemulțumiți. Oricât de multe ai face pentru ei și oricât le-ai da, niciodată nu va fi suficient. Ei știu doar să ia, să ia și să ia, fără a se gândi vreodată că poate dacă ar da și ei la rândul lor, ar fi mai bine atât pentru ei cât și pentru ceilalți.
Să mă explic puțin, nu fac referire numai la partea materială a vieții ci și la cea subtilă, sufletească, emoțională. Dar până la urmă, stau și mă întreb:
E corect să-i ceri cuiva ceea ce nu are? …
Este clar pentru toată lumea că fiecare om se naște, trăiește și la un moment dat vine și timpul în care trebuie să părăsească această lume. Fiecare dintre noi dorim să lăsăm ceva în urma noastră, ceva de pe urma căruia, urmașii noștri să aibă ceva beneficii, o viață mai bună și mai ușoară decât a fost viața noastră. Este o intenție foarte nobilă, de altfel.
Pe tot parcursul vieții oamenii fac tot ceea ce le stă în putință să adune averi. Case, vile, mașini, bijuterii, bani, să-și facă o familie, copii. Mai pe scurt, încearcă să adune una alta pentru a lăsa ceva în urma lor. Nu este un lucru rău iar eforturile unora chiar sunt uriașe. Familia și bunurile materiale stau la baza fericirii fiecărui om. Felicitări celor care chiar reușesc să-și îndeplinească astfel de vise însă întreb și eu:
Doar asta vrei să lași în urmă? Moștenirea spirituală nu o aduni? Pe aceasta nu vrei s-o lași în urma ta?
Am primit o leapșa foarte drăguță de la Roșcata, Addicted și Ionuț. Mulțumesc dragilor. După cum știți deja, îmi place să personalizez foarte mult unele lepșe. Aceasta este una dintre ele și sper să nu se supere nimeni.
Ar trebui să spun care au fost/sunt momentele mele de fericire. Păi ia să vedem…
